Recunoașterea hotărârilor judecătorești străine privind minorii în România

Procesul de recunoaștere a hotărârilor judecătorești străine referitoare la minori este esențial pentru ca acestea să producă efecte juridice în România. Această recunoaștere poate viza decizii privind custodia, stabilirea domiciliului minorului, dreptul de vizită, autoritatea părintească sau obligațiile de întreținere.

Legislația europeană și națională reglementează acest proces, iar cetățenii români care au obținut hotărâri în alte state membre UE trebuie să urmeze o procedură specifică pentru ca acestea să fie valabile pe teritoriul României.

Pentru statele membre ale Uniunii Europene, recunoașterea hotărârilor străine în materie de dreptul familiei este reglementată de:

Regulamentul (UE) nr. 2019/1111 privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie matrimonială și de răspundere părintească (înlocuind Regulamentul Bruxelles II bis).

Codul de Procedură Civilă Român – care reglementează condițiile generale de recunoaștere a hotărârilor străine.

Convențiile internaționale ratificate de România, precum Convenția de la Haga din 1980 privind aspectele civile ale răpirii internaționale de copii.

Conform Regulamentului Bruxelles II ter (2019/1111), hotărârile judecătorești referitoare la autoritatea părintească, custodie, reședința minorului și dreptul de vizită, pronunțate în statele membre ale UE, sunt recunoscute automat în România, fără a fi necesară o procedură specială.

Excepții de la recunoașterea automată:

• Dacă recunoașterea contravine ordinii publice românești.

• Dacă persoana împotriva căreia se invocă hotărârea nu a fost citată corespunzător.

• Dacă hotărârea este inconciliabilă cu o altă hotărâre anterioară pronunțată în România.

• În cazul hotărârilor privind răpirea internațională de minori, acestea beneficiază de un regim special, iar instanțele române au obligația de a acționa rapid în vederea întoarcerii copilului în statul său de reședință obișnuită.

Dacă hotărârea nu se recunoaște automat sau dacă este necesară executarea hotărârii în România, solicitantul trebuie să depună o cerere de recunoaștere la tribunalul competent.

Dosarul trebuie să conțină:

• Cererea de recunoaștere – redactată de solicitant sau avocat.

• Hotărârea judecătorească străină – în original sau copie legalizată.

• Certificatul emis conform Regulamentului (UE) 2019/1111 – eliberat de instanța străină pentru hotărârile în materie de răspundere părintească.

• Dovada definitivării hotărârii – mențiunea că hotărârea este definitivă și executorie.

• Traducerea autorizată și legalizată – a hotărârii și a certificatului aferent.

• Acte de identitate – copie după cartea de identitate sau pașaport.

• Dovada plății taxelor judiciare – dacă este necesar.

A. Recunoașterea Automată (Fără Intervenție Judecătorească)

Dacă hotărârea este emisă într-un stat UE și intră sub incidența Regulamentului Bruxelles II ter, poate fi utilizată direct în România fără necesitatea unui proces de recunoaștere.

Solicitantul poate depune certificatul european și hotărârea străină la autoritățile române, cum ar fi:

• Direcția Generală de Evidență a Persoanelor, pentru actualizarea actelor copilului.

• Autoritățile locale, pentru implementarea deciziei privind custodia și domiciliul.

Dacă recunoașterea nu este automată sau este contestată, este necesară o acțiune în justiție:

• Depunerea cererii de recunoaștere la Tribunalul de pe raza domiciliului solicitantului.

• Instanța analizează conformitatea hotărârii cu legislația românească.

• Judecătorul pronunță o hotărâre de recunoaștere.

• Înregistrarea mențiunii în registrele de stare civilă sau la autoritățile competente.

• Solicitantul personal – dacă hotărârea este recunoscută automat.

• Un avocat specializat în dreptul familiei internațional – dacă este necesar un proces de recunoaștere judiciară.

• Tribunalul României – în cazul unei proceduri de exequatur.

• Direcția Generală de Evidență a Persoanelor – pentru înscrierea modificărilor în documentele copilului.

Dacă o hotărâre străină privind minorii trebuie pusă în executare forțată în România (ex. pentru relocarea minorului, drepturi de vizită nerespectate etc.), titularul dreptului poate solicita executorului judecătoresc punerea în aplicare a deciziei.

În cazul în care un părinte nu respectă hotărârea, instanțele române pot aplica sancțiuni sau pot apela la Protecția Copilului pentru a garanta respectarea drepturilor minorului.

Hotărârile judecătorești din statele membre ale UE privind minorii beneficiază, în majoritatea cazurilor, de recunoaștere automată în România conform Regulamentului Bruxelles II. În situațiile în care hotărârile nu sunt recunoscute direct, părinții pot iniția o procedură judiciară de exequatur pentru validarea acestora.

Pentru a evita complicațiile administrative sau juridice, este recomandată consultarea unui avocat specializat în drept internațional al familiei.