Recunoașterea adopțiilor internaționale în România. Legislație, dificultăți și soluții

Adopția internațională reprezintă un proces complex care implică mai multe reglementări și proceduri legale, care variază în funcție de legislația fiecărei țări. În România, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești străine privitoare la adopția unui minor sunt reglementate de norme specifice. Procesul de recunoaștere a unei hotărâri de adopție străină este esențial pentru ca copilul adoptat să beneficieze de aceleași drepturi ca și copiii adoptați în România. În acest articol, vom analiza procedurile, cerințele legale și provocările întâmpinate în acest proces, precum și exemple de bune practici și referințe internaționale.

Recunoașterea hotărârilor judecătorești străine este reglementată de legislația națională și de tratatele internaționale la care România este parte. Conform legislației române, recunoașterea unei hotărâri judecătorești străine nu presupune automat și executarea acesteia, ci doar faptul că instanțele române acceptă decizia luată de instanța străină ca fiind validă pe teritoriul României.

1.1. Condițiile de recunoaștere

Legea română prevede anumite condiții pentru ca o hotărâre judecătorească străină să fie recunoscută în România:

• Compatibilitatea cu ordinea publică română: Hotărârea străină nu trebuie să contravină principiilor fundamentale ale ordinii publice din România.

• Jurisdicția instanței străine: Instanța care a pronunțat hotărârea trebuie să fi avut competență conform normelor internaționale de drept privat, iar acea instanță trebuie să fie competentă să soluționeze astfel de cazuri conform legislației proprii.

• Respectarea procedurilor legale internaționale: Dacă România este parte într-un tratat internațional privind recunoașterea hotărârilor judecătorești (cum ar fi Convenția Haga din 1993 privind protecția minorilor), recunoașterea unei hotărâri judecătorești străine va trebui să se conformeze acestora.

1.2. Procedura de recunoaștere

Procedura de recunoaștere a unei hotărâri judecătorești străine începe cu depunerea unui cereri de recunoaștere la instanța română competentă. Instanța va analiza dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, iar în cazul în care hotărârea respectă cerințele, instanța va emite o decizie de recunoaștere. Dacă există dificultăți sau contestații, procesul poate dura mai mult.

1.3 Executarea hotărârilor judecătorești străine

Executarea hotărârilor judecătorești străine este o procedură distinctă de recunoaștere și presupune punerea în aplicare a unei hotărâri străine de către autoritățile române.

Recunoașterea hotărârilor judecătorești străine care privesc adopția unui minor în România este reglementată atât de legislația internă, cât și de tratatele internaționale la care România este parte. Aceasta se face cu respectarea interesului superior al copilului, precum și a ordinii publice naționale.

1.4 Cadrul Legal Aplicabil

• Codul de Procedură Civilă (art. 1095-1102)

• Legea nr. 105/1992 privind reglementarea raporturilor de drept internațional privat

• Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției

• Regulamentele europene Bruxelles II bis și Bruxelles II ter

• Convenția de la Haga din 1993 privind Protecția Copilului și Cooperarea în Materie de Adopție Internațională

1.5 Condițiile Cumulative pentru Recunoaștere

Hotărârea să fie definitivă și executorie

• Hotărârea străină trebuie să fie definitivă, conform legislației statului emitent.

• Este necesară prezentarea unei dovezi privind caracterul definitiv și executoriu al hotărârii.

Competența autorității emitente

• Instanța sau autoritatea care a pronunțat hotărârea trebuie să fi fost competentă conform regulilor stabilite de legislația internațională aplicabilă.

• Se verifică respectarea principiului competenței teritoriale și materiale.

Respectarea ordinii publice române

• Hotărârea străină nu trebuie să conțină dispoziții contrare ordinii publice de drept internațional privat român.

• Nu sunt recunoscute adopțiile care ar putea afecta interesele esențiale ale copilului sau principiile fundamentale de drept din România.

Respectarea interesului superior al copilului

• Interesul superior al copilului prevalează în toate deciziile legate de adopție, conform prevederilor Convenției ONU privind Drepturile Copilului.

• Se analizează compatibilitatea condițiilor în care a fost realizată adopția cu legislația română.

Acordul valabil al părților implicate

• Părinții biologici, dacă sunt în viață, trebuie să își fi dat consimțământul în mod liber, informat și expres.

• Consimțământul copilului este necesar, în funcție de vârsta și gradul său de maturitate, conform legislației aplicabile.

Autenticitatea documentelor

• Hotărârea străină trebuie să fie legalizată și, dacă este emisă într-o altă limbă, tradusă de un traducător autorizat.

• Este necesară apostila conform Convenției de la Haga sau supralegalizarea documentelor, dacă statul emitent nu este parte la această convenție.

Conformitatea cu tratatele internaționale

• Hotărârea trebuie să fie în conformitate cu obligațiile asumate de România prin tratatele internaționale privind adopția.

• Se verifică aplicabilitatea Convenției de la Haga din 1993 în cazul adopțiilor internaționale.

• Depunerea cererii la tribunalul competent din România.

• Anexarea documentației necesare:

• Copie legalizată a hotărârii străine.

• Certificat de definitivare a hotărârii.

• Traducerea autorizată în limba română.

• Dovezi privind consimțământul părților și respectarea interesului superior al copilului.

• Citația părților interesate și analiza cererii.

• Pronunțarea hotărârii de recunoaștere, dacă toate condițiile sunt îndeplinite.

2.1. Condițiile de executare

Pentru ca o hotărâre judecătorească străină să poată fi executată pe teritoriul României, aceasta trebuie să fie:

• Recunoscută de o instanță română: Fără recunoașterea prealabilă, nu poate fi demarată procedura de executare.

• Să respecte ordinea publică din România: Nu trebuie să contravină normelor fundamentale de drept român, cum ar fi protecția drepturilor copilului.

• Executabilă: Hotărârea trebuie să fie definitivă și să nu fi fost contestată pe cale de apel în țara de origine.

2.2. Procedura de executare

Procedura de executare a hotărârilor străine este reglementată de Codul de Procedură Civilă al României. Executarea se realizează prin intermediul unui executor judecătoresc român, care va pune în aplicare măsurile prevăzute în hotărârea judecătorească străină. Totuși, instanțele române pot refuza executarea în anumite situații, cum ar fi atunci când hotărârea ar înfrunta drepturile fundamentale ale persoanei implicate.

Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești străine, în special în domeniul adopțiilor internaționale, poate prezenta multiple provocări:

• Diferențele între legislațiile naționale: Fiecare țară poate aplica reglementări diferite în privința adopției și a procedurii de recunoaștere a hotărârilor străine. Astfel, poate exista un conflict între principiile legislației interne și normele internaționale.

• Dificultăți procedurale: Procedura de recunoaștere și executare poate fi complicată de faptul că nu toate hotărârile străine sunt ușor accesibile, iar traducerile documentelor și verificările de competență pot adăuga un strat de complexitate suplimentar.

• Interesele copilului: Cel mai important factor în adopțiile internaționale este protejarea interesului superior al copilului. În unele cazuri, instanțele române pot refuza recunoașterea unei hotărâri străine dacă consideră că aceasta nu respectă drepturile copilului.

Mai multe țări, prin acorduri internaționale și instrumente multilaterale, au reușit să reglementeze eficient recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești străine privind adopțiile internaționale:

Convenția Haga din 1993 privind protecția minorilor a fost semnată de numeroase state și reglementează în detaliu procedurile pentru adopțiile internaționale, inclusiv recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești.

Uniunea Europeană: În cadrul Uniunii Europene, reglementările pentru recunoașterea hotărârilor judecătorești în materie de adopție sunt reglementate de Regulamentul (CE) nr. 2201/2003, care stabilește norme privind competența și recunoașterea hotărârilor judecătorești în materie de responsabilitate părintească și măsuri de protecție a minorilor.

Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești străine privind adopția unui minor în România este un proces complex care necesită respectarea unor proceduri legale specifice și un echilibru între legislațiile naționale și internaționale. În timp ce provocările există, există și instrumente internaționale care pot facilita acest proces, asigurând protecția drepturilor copilului. Este esențial ca instanțele și autoritățile române să aplice aceste norme cu diligență, ținând cont de interesul superior al minorilor. Solicită informații specializate de la un avocat din Diaspora, specializat în astfel de proceduri.

Referințe

Convenția Haga din 1993 privind protecția minorilor și cooperarea în materie de adopție internațională

Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială

Codul de Procedură Civilă al României

Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopției